Citiți și voi asta ca să leșinați de râs.
Bucureștiul transmite oficial că alegerile de la PSD Constanța se amână și vor fi reprogramate la o dată ulterioară, stabilită de comun acord între conducerea centrală și organizația județeană. Atât. Sec, clar, administrativ.
La Constanța, însă, aceeași decizie a fost tradusă într-un limbaj mult mai creativ: nu doar că s-a anunțat amânarea, dar s-a strecurat rapid și ideea că Daniel Georgescu ar fi rămas marele și aproape unicul om valid din cursă, pentru că el și-a depus actele, Brăiloiu și le-a retras, iar ceilalți nu și le-au completat.
Cu alte cuvinte, Conferința s-a amânat, dar cineva a simțit urgent nevoia să iasă la rampă și să sugereze că el, de fapt, a și câștigat moral, procedural și, dacă se poate, din comunicat.
Doar că aici începe comedia.
Pentru că adresa oficială de la București nu spune nicăieri că tot ce s-a consumat până acum rămâne bătut în cuie. Nu spune că s-a închis competiția. Nu spune că s-au conservat candidaturile. Nu spune că există un „rămas în cursă” pe vecie. Spune doar că alegerile se amână și se reprogramează.
Iar potrivit informațiilor obținute de Surse Interne, calendarul procedural se va relua integral. Adică exact ce era și logic: nouă dată, nou calendar, noi depuneri, noi candidaturi, noi echipe, noi documente.
Așadar, despre ce a fost comunicatul PSD Constanța? Despre informare? Nu prea. Despre transparență? Nici atât.
A fost, mai degrabă, o încercare stângace de a fixa în capul oamenilor o imagine convenabilă: „uitați, eu am rămas, ceilalți au căzut, mergem înainte”. Numai că n-a mers.
Pentru că atunci când procedura se reia, nu ești „rămas”. Ești, cel mult, unul dintre cei care vor trebui să depună din nou actele și să treacă din nou prin calendarul de partid. Restul e propagandă locală, servită în grabă.
Și mai e ceva.
De la începutul acestui foileton prost regizat, exact asta s-a încercat: să se vândă public ideea unei competiții mari, dramatice, democratice, când, în realitate, totul pare mai degrabă o piesă de teatru cu distribuția împărțită dinainte. Într-o parte, Daniel Georgescu, susținut fățiș. În cealaltă parte, Liviu Brăiloiu, care astăzi a avut grijă să explice că el nu e, de fapt, împotriva nimănui, că nu are nimic nici cu Stroe, nici cu Dumitrache, că e prieten cu toată lumea.
Adică exact ce s-a spus de la început: multă agitație de decor, multă poezie despre competiție internă și foarte puțină ruptură reală față de vechiul sistem.
În acest peisaj, Daniel Georgescu a mai făcut o greșeală: s-a grăbit.
S-a grăbit să pară singurul serios. S-a grăbit să pară singurul valid. S-a grăbit să pară singurul rămas. S-a grăbit, pe scurt, să pară deja ales.
Numai că nu a câștigat nimic.
A dat un comunicat. Atât.
Iar la PSD Constanța, asta pare să fie noua formă de democrație internă: nu câștigi prin vot, nu câștigi prin competiție, nu câștigi prin forță reală în partid. Câștigi, eventual, dacă apuci primul microfonul și te autoproclami favorit înainte să fie reluat jocul.
Dacă Daniel Georgescu este atât de sigur pe el, pe echipa lui și pe susținerea de care spune sau lasă să se înțeleagă că beneficiază, atunci nu are de ce să fie deranjat de reluarea calendarului. Va depune din nou aceleași hârtii, aceeași echipă, aceeași candidatură și va demonstra din nou ce are de demonstrat.
Dar tocmai această grabă de a anunța public o pseudo-victorie spune totul.
Nu despre forță.
Despre teamă.
Bucureștiul a spus simplu: amânare.
La Constanța, unii au înțeles că e momentul perfect să se viseze deja aleși.
