Liviu Brăiloiu a spus despre PSD Constanța lucruri extrem de grave. În martie, declara public că organizația a fost „un partid de familie, clientelar, prost administrat și necredibil” și că 24 aprilie ar fi fost șansa de a scăpa de politica intereselor personale ale lui Felix Stroe. Tot atunci susținea că, deși retras formal, Stroe conduce în continuare filiala prin Daniel Georgescu.
Numai că astăzi tonul s-a schimbat brusc. În declarațiile date după episodul cu lista retrasă, Brăiloiu a spus că ceilalți sunt „contracandidați” doar în ghilimele, pentru că „nu ne putem numi chiar contracandidați, suntem membri de partid, suntem colegi”.
Păi cum e, de fapt? Era PSD Constanța un partid clientelar, prost administrat și necredibil sau nu mai e? Era Daniel Georgescu continuatorul lui Stroe sau acum e doar un coleg? Era vorba despre o confruntare reală cu vechea gașcă sau doar despre o supărare de etapă? 
Mai ales că nici măcar linia lui Brăiloiu nu a fost constantă. Pe 9 februarie, înainte de a începe războiul intern, declara că PSD este „partidul cel mai puternic, cel mai bine organizat și cel mai serios din județul Constanța”. După nici o lună, același partid devenea, în propriile lui cuvinte, „de familie, clientelar, prost administrat și necredibil”.
Asta lasă o impresie foarte clară: nu că Brăiloiu ar fi vrut cu adevărat să dărâme vechiul sistem, ci mai degrabă că și-a negociat momentul, tonul și poziția. Iar acum, după tot ce a spus despre partid și despre cei care l-au condus, pare că nu mai vrea să răstoarne masa, ci doar să-și găsească și el un locșor la aceeași masă.
Iar de aici concluzia politică vine aproape singură: și Brăiloiu, și Georgescu sunt, în fond, copiii lui Stroe, trimiși în tabere diferite, astfel încât, la final, indiferent cine iese în față, câștigătorul real să fie tot Felix Stroe. Bravo, Felix!
